În data de 30 ianuarie a fiecărui an, Biserica noastră îi sărbătorește cu multă bucurie pe Sfinții Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, „vase alese ale Duhului Sfânt”, „Apostoli de după cei doisprezece Apostoli”, părinți, dascăli ai lumii și ierarhi cu viață sfântă și pilduitoare. Cu acest prilej, Sfinții Trei Ierarhi sunt celebrați și ca ocrotitori ai tuturor Seminariilor și Facultăților de teologie ortodoxă din lume.
Ca în fiecare an, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi a îmbrăcat haine de sărbătoare, invitându-i pe toți prietenii școlii la un program liturgic deosebit. Astfel, în ajunul sărbătorii, începând cu orele 17, a fost săvârșită slujba Vecerniei unită cu Litia, în sobor de preoți, profesori și absolvenți ai Seminarului, sub protia părintelui protopop Stelian Ciurciun. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, părintele director Petru-Georgel Chichioacă a adus în atenție principalele repere ale vieții lor și motivele pentru care Sfinții Trei Ierarhi sunt socotiți patroni ai instituțiilor de învățământ teologice:
„Cu toții au dus o viață aspră, de călugări, deși au fost ierarhi și s-au bucurat de cinste, de demnitate. Cu toate acestea, au dus o viață smerită, modestă, o viață în care mai important era aproapele și nu propria lor persoană. Așadar, au arătat jertfelnicie și, așa cum o lumânare care arde puternic se stinge, se consumă mai repede, așa și viața lor nu a fost îndelungată în ani, mai ales viața Sfântului Vasile și a Sfântului Ioan, dar viețile lor au fost foarte bogate în fapte.
Prin viața lor pilduitoare ne-au învățat că Evanghelia lui Hristos se trăiește, nu este doar o simplă teorie, nu este suficientă cunoașterea. Toți trei au fost oameni de acțiune, oameni practic, au organizat Biserica, au dat reguli pentru păstorirea credincioșilor, reguli bazate întotdeauna pe Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Deci au fost oameni care, prin tot ceea ce au făcut, s-au dovedit a fi mari dascăli și învățători ai lumii. Și dacă au făcut lucrul acesta, evident că tinerii teologi nu pot decât să-i ia ca model, ca următori, și școlile teologice îi au așadar ca patroni, ca ocrotitori, ca modele, pe Sfinții Trei Ierarhi.”
În însăși ziua praznicului, Utrenia, Acatistul și Sfânta Liturghie au fost săvârșite în Paraclisul Seminarului de un sobor restrâns de preoți, absolvenți din primele promoții de după redeschiderea Seminarului petrecută în anul 1993. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de pomenire a ctitorilor, profesorilor, elevilor și absolvenților adormiți în Domnul, părintele profesor Ionuț Ștefan Apetrei a făcut o incursiune istorică și duhovnicească prin viața Sfinților Trei Ierarhi, punctând reperele importante ale personalității și lucrării lor în slujba Bisericii. La finalul cuvântului, părintele e evocat, cu multă emoție, „viața și petrecerea” unuia dintre ctitorii din contemporaneitate ai Seminarului, părintele profesor Constantin Muha, în a cărui grijă s-a aflat „școala de la răscruci” vreme de 25 de ani:
„Dacă ne gândim la Sfinții Trei Ierarhi, care au fost aleși de Dumnezeu, pentru momentul respective, secolul al IV-lea, poate cel mai greu secol al Bisericii și Dumnezeu le-a dat mult har ca să întărească Biserica, cu siguranță că și părintele Muha Constantin a fost un dar și pentru Seminar, și pentru municipiul Dorohoi și pentru zona Botoșanilor. Părintele a fost și un preot jertfelnic și un dascăl care a avut multă dragoste, o cultură teologică și darul acesta de la Dumnezeu de a pregăti tineri pentru slujirea preoțească. Este printre puținii preoți care nu a fost doar părinte pentru credincioși, ci și părinte pentru părinți, profesor, dascăl, pedagog, pentru generații întregi de tineri care mai apoi au devenit preoți și care astăzi slujesc la altarele bisericilor.
Momentul de astăzi, desi are o solemnitate aparte, în acest an nu-l mai avem pe părintele printre noi. Dar în Sfânta Liturghie avem un moment foarte frumos, de taină, în jurul Sfintei Mese, înainte de rostirea Crezului, preoții își dau sărutarea păcii, rostind <Hristos în mijlocul nostru> și răspunzând <Este și va fi, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin>. Cu siguranță, Domnul este în mijlocul nostru. Cu siguranță, astăzi au fost și Sfinții Trei Ierarhi, care ne-au întărit cu rugăciunile și cu harul lor. Și pe lângă dânșii, cu siguranță a fost și părintele Constantin, căruia îi purtăm o caldă amintire și foarte multe emoții.”
Ca o completare artistică a zilei, finalul sărbătorii a fost dedicat vernisării unei expoziții, initiate de părinții profesori și gândite ca o încercare de a-l avea pe părintele Constantin și la hramul de anul acesta. Astfel, toți participanții au avut deosebita emoție de a fi cuprinși, precum odinioară, de zâmbetul cald al părintelui în cele 52 de ipostaze suprinse de-a lungul vremii, de a găsi mângâiere și sprijin în cuvintele de înaltă calitate, rostite cu diferite prilejuri și consemnate de-a lungul anilor, și, de asemenea, de a auzi aievea, precum un testament, cuvintele prin care an de an, părintele „zidea” edificiul spiritual al Seminarului, conferindu-i instituției prestigiu, calitate în actul educațional și, mai cu seamă, perspectiva unei educații orientate spre veșnicie.
Mulțumind tuturor colaboratorilor și ostenitorilor Seminarului, fie ca Sfinții Trei Ierarhi să ne întărească și pe noi în aceste vremuri grele, să ne aducă mai aproape de Dumnezeu, să ne înalțe gândurile către tainele Împărăției, și mai ales să aducă pace, dragoste și unitate! (Pr. Prof. Cosmin Pristavu)
