În prima săptămână a Postului Nașterii Domnului, elevii Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Iacob”, din municipiul Dorohoi, s-au bucurat să-l primească în mijlocul lor pe Părintele Melchisedec Sandu, Starețul Mănăstirii Știubieni, invitat să susțină o conferință duhovnicească despre rugăciune.
Tema întâlnirii, „Rugăciunea, izvor de tinerețe și bucurie duhovnicească”, s-a dorit a fi un punct de plecare în expunerea învățăturii de credință ortodoxă privind semnificația și valoarea acestei lucrări ascetice, curățitoare si desăvârșitoare, prezență constantă în efortul de desăvârșire a tuturor celor ce caută unirea cu Dumnezeu, trăită ca o „pătimire a îndumnezeirii", cum o numește Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Activitatea s-a desfășurat în Paraclisul „Sfântul Ioan Iacob” al școlii teologice dorohoiene, cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în prezența elevilor seminariști și a cadrelor didactice.
Părintele arhimandrit Melchisedec Sandu, după cuvântul de bun venit rostit de spiritualul Seminarului, Pr. Ionuț-Ștefan Apetrei, si-a exprimat dorința de a prezenta tema într-o manieră cât mai accesibilă și mai practică, pentru ca sfaturile privind viața de rugăciune să fie cât mai folositoare auditoriului. Astfel, cei prezenti au învățat că „viața fără rugăciune este ca trupul fără suflet. Viața sufletului lipsit de rugăciune își pierde adevăratul ei sens și adevărata ei finalitate. Lipsirea lui de rugăciune este „mai amară decât orice moarte”. Nimic nu echivalează, în plan duhovnicesc, cu lucrarea rugăciunii.” „Rugăciunea umple sufletul de harul dumnezeiesc și de darurile (harismele) duhovnicești; cu cât se întipărește mai mult în inima omului, cu atât o umple mai mult pe aceasta de harul dumnezeiesc.” Rugăciunea face din oameni „biserici ale lui Dumnezeu”. Mintea eliberată de patimi devine, în starea de rugăciune, „altar al lui Dumnezeu în curăție”. De aceea, Sfântul Isaac Sirul spune că acela care a ajuns la rugăciunea curată și neîmprăștiată, a ajuns la vârful tuturor virtuților și a devenit locașul Duhului Sfânt. Harul Duhului Sfânt îi împodobește și înmiresmează viața, care devine o rugăciune continuă, oferită lui Dumnezeu pentru sine, pentru semeni și pentru lume, iar slujirea sa jertfelnică - o adevărată rugăciune - este o Liturghie tainică, interioară.”
În finalul întâlnirii, devenită prin sfaturile și exemplele oferite cu multă căldură sufletească, o adevărată școală duhovnicească privind practicarea rugăciunii, adevăratul izvor al tinereței și al bucuriei, elevii seminariști s-au închinat la racla cu Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie, aduse spre cinstire și binecuvântare, de la Mănăstirea Știubieni, cu prilejul conferinței.
