Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a vizitat Seminarul Teologic din Dorohoi

În data de 10 iunie 2022, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi a fost gazda unui eveniment liturgic, cultural și omagial, de mare intensitate pentru întreaga comunitate, reprezentat de vizita în unitatea de învățământ a Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, de binecuvântarea finalizării lucrărilor de pictură din Paraclisul Seminarului și de lansarea lucrării comemorative a PC Pr. Constantin Muha, intitulată „Părintele Constantin, lumină din Lumina lină”.

La primele ore ale dimineții, Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în Paraclisul cu hramul „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, înconjurat de un sobor de preoți, cadre didactice la Seminar, și diaconi, din care au mai făcut parte PC Pr. dr. Cristian Alexandru Barnea, consilierul sectorului Învățământ din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor și PC Pr. dr. Daniel Dascălu, Directorul Seminarului Teologic „Sf. Gheorghe” din Botoșani, răspunsurile liturgice fiind oferite de membrii corului Agnus, sub coordonarea dl. prof. Răzvan Sarafim. La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșit Parastasul pentru pomenirea PC Pr. Constantin Muha, iar Preasfinția Sa a citit rugăciunea de dezlegare.

În cuvântul adresat elevilor după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinția sa a precizat: „Sunt vârste la care suntem chemați să împlinim ceva anume. Vârsta pe care o aveți este una în care sunteți chemați să fiți atenți la ceea ce vi se predă, la rugăciunea pe care o faceți, la cuvântul pe care îl auziți. Familia vine cu alte griji, bătrânețea cu altele, dar aceasta este o vârstă în care Dumnezeu lucrează când omul este atent, când începe să-și organizeze viața. Viața într-un Seminar nu este doar o acumulare de cunoștințe sau de performanțe, ci o creștere întru o înțelegere mai adâncă și o lărgire a inimii. Vă doresc să fiți răbdători în cele pe care le veți avea de învățat, atenți la rânduiala pe care trebuie să o puneți voi înșivă și să însoțiți aceasta cu înțelegerea…..Să vă ajute Dumnezeu să trăiți cu atenție, să trăiți cu dreaptă înțelegere, să trăiți cu luare aminte, pentru că numai astfel veți spori și astfel vă veți atinge gândul de a vă apropia mai mult de Dumnezeu.”

Un moment plin de emoție și de semnificații pentru întreaga echipă a școlii a constituit-o acordarea distincției onorifice de iconom stravrofor PC Pr. Vasile Ionuț Crețu, pedagogul instituției de învățământ, pentru activitate didactică, de consilier educativ și de pedagog desfășurată excepțional în cele peste două decenii de slujire la Seminarul dorohoian.

Directorul instituției, PC Pr. Petru-Georgel Chichioacă a rostit la final o alocuțiune în care a prezentat locul și rolul Seminarului în peisajul educațional dorohoian, a realizat un bilanț al realizărilor din ultimul an școlar și, în semn de prețuire și recunoștință pentru prezența Preasfinției Sale în mijlocul elevilor seminariști și pentru binecuvântarea acordată, a oferit Părintelui Episcop un dar din partea întregului colectiv al Școlii. „Prezența Ierarhului în mijlocul unei comunități este o bucurie pentru că îl reprezintă pe Hristos în mijlocul turmei Sale cuvântătoare. Mulțumim Preasfințitului Părinte Episcop Nichifor și Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan pentru permanenta purtare de grijă și pentru sprijinul acordat pe parcursul acestui an școlar. Între realizările pe care le trecem acum în revistă se numără finalizarea lucrărilor de pictură în Paraclisul Seminarului, proiect început de Pr. Director Constantin Muha acum patru ani de zile, încheiat în luna februarie, pentru care le suntem recunoscători Primăriei Municipiului Dorohoi, oamenilor credincioși cu suflet mare precum și colegilor care au atras fondurile necesare.”

„Să ne ajute Dumnezeu să putem duce mai departe gândurile pe care le-au avut cei ce au ctitorit acest Seminar, să dăruiască Dumnezeu elevi buni, elevi cu atenție, elevi cu iubire de Dumnezeu și care înțeleg că prin urmarea unui Seminar teologic intră într-o legătură specială în primul rând cu Dumnezeu, Căruia îi slujesc și Care le devine apropiat și ocrotitor”, a precizat Preasfinția Sa la finalul Sfintei Liturghii.           

Cadrele didactice și personalul administrativ au avut, de asemenea, prilejul de a primi binecuvântarea arhierească, iar elevii de la cele două Profile – Teologie Pastorală și Filologie engleză intensiv, au primit în clase vizita Preasfințitului, care a oferit la final câte un exemplar din Sfânta Scriptură elevilor de la clasele de Teologie Pastorală.

Ziua a continuat de această dată la Cinematograful Melodia din Dorohoi, devenit pentru scurtă vreme locul evocării, amintirii și întâlnirii cu cel care a fost personalitatea emblematică și complexă unică, pentru o perioadă de un sfert de veac, în plămada căruia s-au contopit deopotrivă dragostea de Biserică și de frumos, iubirea de patrie și de rânduială, smerenia și bunătatea, măiestria administrativă și diplomația, talentul nativ și munca fără preget, dragul de oameni cu iscusința de a modela caracterelor tinerilor, PC Pr. Prof. Constantin Muha. Evocare emoționantă din inimile celor care i-au fost casnici ai sufletului, ierarhi, membri ai comunității, prieteni, ucenici, absolvenți ai școlii și oameni de bine, și întâlnire mijlocită de lansarea cărții intitulată „Părintele Constantin, lumină din Lumina lină, apărut de curând, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan la Editura Doxologia din Iași.

Domnul Primar al Municipiului Dorohoi, ing. Dorin Alexandrescu, a adresat un cuvânt impresionant : „Părintele a fost un formator de caractere. L-am perceput ca pe un frate și, culmea, de cele mai  multe ori ca pe un frate mai mare, deoarece povețele dânsului m-au ajutat de foarte multe ori în luarea de decizii importante, iar atunci când aveam îndoieli dânsul a avut capacitatea, puterea de analiză și de a-mi transmite calea pe care ar trebui să o urmez….A fost o legătură unică, pentru că suflet la suflet, am fost în foarte multe probleme care ne frământau, iar în mijlocul acestor probleme era comunitatea dorohoiană, oamenii din Dorohoi, pe care i-a iubit cu patimă. A iubit oamenii pentru că a vrut să le transmit tot ce avea el mai bun, tot ce avea el mai curat și tot ce se putea omenește și duhovnicește. Pentru mine, Părintele Constantin a rămas ca o icoană care de cele mai multe ori o privesc în speranța că îmi va arăta calea de urmat….Tot timpul, Părintele mi-a adus liniște, mi-a adus echilibru și foarte multă încredere în acțiunile pe care le pornești din inimă și cu sufletul curat….De aceea, eu am ales printre modelele mele de viață tot ceea ce am primit ca povață, și după care mă călăuzesc în viață……Sunt aici în sală foarte mulți preoți care au învățat la Seminar, la școala Părintelui Constantin, și în fiecare Biserică în care intru, atunci când mă întâlnesc cu acești urmași ai Părintelui Constantin, regăsesc o parte din el.”

Părintele Constantin a avut pentru noi, basarabenii, o atitudine aparte. După 1990 noi aveam o situație puțin complexată, deoarece veneam dintr-un spațiu în care limba română se vorbea cu greșeli, iar basarabenii, venind în acest spațiu, se întâlneau cu atitudini mai puțin prietenoase. Părintele Constantin ne-a înțeles din prima zi, ne-a tratat cu căldură, și în felul acesta ne-am apropiat mult în anii 1990 la Iași. Dacă am încerca să găsim un cuvânt prin care să-l definim pe părintele, cel mai potrivit ar fi bunătatea, calitatea care-l scotea în evidență, izvorâtă din dragostea lui mare purtată față de Bunul Dumnezeu și față de semeni….Darul deosebit al cântării îl avea Părintele Constantin, vocea părintelui era cea care făcea diferența”, a subliniat Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, colegul Părintelui Constantin din vremea studiilor. Rememorând o întâmplare de la examenul la disciplina Pastorală, din vremea studenției, Preasfinția Saa povestit cum, primind sarcina de a preciza cum se poate apropia un preot de un muzician ateu, Părintele a răspuns: „Îi voi cânta Iubite-voi, Doamne! Harnic la carte, bun la inimă, așa îl păstrăm în sufletele noastre și noi credem că Bunul Dumnezeu a rânduit ca după ce și-a făcut datoria aici, pe pământ, L-a luat să cânte cu îngerii în ceruri. Dumnezeu să-l odihnească cu drepții!”, a adăugat Preasfinția Sa.

Părintele Dumitru Păduraru, îndrăgit realizator de emisiuni radio la Radio Trinitas și o prezență familiară în viața Școlii de la Răscruci: „Există o taină a lumănării, care arde, dar răspândește în jurul ei lumina. Așa a fost și părintele și a rămas o lumina pentru toți. A avut ocazia să cunosc mulți absolvenți ai Seminarului dorohoian și se vedea în ei o anumită amprentă, să spunem Muha Constantin. Aveau un alt fel de a fi, de a vedea lucrurile, iar Părintele se mândreau întotdeauna cu elevii săi iar elevii se mândreau că au avut ocazia să crească lângă un asemenea om……Era în primul rând un om foarte smerit, căuta să-I pună pe alții în lumină, el să rămână în umbra. Și-a știut foarte bine măsura, un vizionar, multă lume din Europa auzind de Dorohoi prin intermediul Seminarului și proiectelor pe care Părintele le-a inițiat și desfășurat…..Părintele nu a rămas dator nimănui. Manifestarea de azi arată acest lucru, volumul care s-a publicat în condiții grafice deosebite arată acest lucru. Majoritatea dintre cei care sunteți aici îi datorați Părintelui evoluția și ascensiunea dumneavoastră profesională. Să vă amintiți întotdeauna de Părintele ca de o lumină lină, care este domoală, te încălzește, te veselește și îți arată în același timp drumul…Să fiți aproape cu rugăciunea de sufletul Părintelui, pentru că și el a fost aproape de sufletul dumneavoastră.”

„Pentru foarte, foarte mulți ani, Părintele avea un singur cuvânt pentru mine și pentru dumneavoastră un singur cuvânt, Părintele! …Dacă ar fi să mă gândesc să-l asemăn cu ceva, îi spuneam atunci și îi spun și acum, Părintele era ca un stejar, înalt, puternic, care ținea umbra ocrotitoare celor din jur, încât întotdeauna lângă Părintele găseai liniștea, pacea, sprijinul și cel mai important, puterea de a merge mai departe…. Pentru mine, pe Părintele l-am văzut ca pe acel obiect bisericesc pe care-l folosim atunci când se fac prescurile, se numește pristolnic, se așează pe prescură și să forma chipului sfintei Cruci și a pâinii care se preface în trupul lui Hristos. Dacă Părintele a fost un pristolnic, cu siguranță că el a lăsat pecetea cea mai frumoasă pe care putea să o lase în sufletele noastre…Oare ce a lăsat Părintele pentru noi ca testament? În această pecete pe care școala dorohoiană a pus-o în sufletele noastre am găsit două valori: dragostea pentru Biserică și dragostea pentru tineri! Era ca o lumina care atrăgea celelalte lumini! Nici un tânăr nu putea sta lângă Părintele fără să fie cucerit de felul lui de a fi, avea tinerețea lui Hristos, totdeauna găsind puntea pentru a ajunge în sufletele celor pe care îi avea aproape!….Părintele s-a dăruit pe sine însuși și s-a așezat în inimile noastre, îl simțim tot timpul aproape, îi încredințăm gândurile noastre și de abia după ce ne-am despărțit de Părintele am înțeles ce înseamnă veșnicia cu adevărat, veșnicia în iubirea lui Hristos. Cu adevărat, veșnicia frumoasă este, plină de lumină, în care se află și Părintele, care ne dăruiește în continuare din lumina bunătății sufletului său.”, a reliefat, cu multă emoție, Pr. Apetrei Ștefan Ionuț, spiritualul Seminarului.

„Este o onoare să fim astăzi aici și să ne amintim de Părintele cu mare greutate. E o mare greutate să vorbim despre Părintele la timpul trecut….Părintele a iubit mult Biserica și a iubit Școala. A iubit Biserica nu doar ca o clădire sau la enoriași, ci tot ceea ce reprezintă Biserica. A știut cum să colaboreze cu ierarhii, cu forurile superioare, cum să-I atragă pe toți în orașul nostru și să ne pună pe toți, elevii săi, în legătură cu aceștia. Fac parte din prima generație, iar Părintele se mândrea cu noi. Legătura dintre noi a fost și a rămas pe mai departe, Părintele știind să ne țină aproape pe mai departe, păstrând cu fiecare dintre noi o legătură aparte, fiecare având atenția sa cuvenită. Iubind preoții, iubind Biserica, iubind omul, iubind tineretul, se formează un om și noi ni-l amintim așa cum a fost, fiecare dintre noi reușind să aducem omagiul nostru pentru cel care a fost Părintele Constantin”,  a adăugat PC Pr. Daniel Precob, secretarul Protopopiatului Dorohoi.

PC Pr. Teodor Cătălin Budacă, profesor de geografie și slujitor la Biserica „Sf. Vineri” din Dorohoi a remarcat că „prin contactul cu enoriașii, mi-am dat seama că gândul cel mai profund care însoțește sufletul fiecăruia dintre ei este cel al dorului. Îmi este dor de Părintele Muha, dor care arată profundul respect pentru Părintele și locul pe care el îl ocupă în inima lor…..Părintele spunea așa într-un cuvânt: Dacă nu ar exista dorul, nu am ști cât de mult prețuim omul, cât de mult înseamnă pentru noi și cât de mult ne ajută în viață. Părintele a fost mereu disponibil pentru enoriașii săi, tot timpul având cuvinte încurajatoare și brațele larg deschise. Cel mai mult îl iubeau copii, pentru că ori de câte ori îl întâlneau, făceau roată în jurul lui, Părintele având întotdeauna buzunarele pline de bomboane….Poate cel mai important lucru de până acum este acela că, intrând în vizite pastorale în casele enoriașilor, am observat că în marea majoritate, fotografia Părintelui e pusă la loc de cinste, acolo fiind aprinsă permanent o lumănare sau o candela….Cine poate uita brațele sale, îmbrățișarea sa, cu care ne cuprindea atunci când aveam nevoie? De palmele lui mari, care, atunci când te cuprindeau, simțeai că tristețea fuge de la tine? Avea o vorbă: Tinerețe, nu dispera, are Dumnezeu planul său cu fiecare dintre noi. Te îmbrățișa și uitai de toate cele.”

„Nemții îi pun pe cei mai buni în frunte, iar coreenii îi socot pe profesori constructorii națiunii și când pleacă din lumea aceasta îi socot eroi naționali. Putem face și noi acest lucru? Ucrainenii au un poet, Taras Șevcenko, care are o lucrare socotită Biblia ucrainenilor, și ei spun că Taras Șevcenko trăiește în sufletul, mintea și inima fiecărui ucrainean. Ce moștenim de la Părintele? Așa încât să fim moștenitorii lui, să ne fie un părinte al națiunii noastre, să-l trecem împreună cu părinții neamului nostru, să trăiască în noi și noi să-i fim urmași în toată înțelepciunea și bunătatea”, a exprimat PC Pr. Emil Ciomârtan, venerabil preot profesor pensionar, ajuns la o vârstă patriarhală.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace!

(Pr. Prof. Pristavu Cosmin)

Urmărește-ne pe pagina de Facebook!

Citatul zieli

Informează-te

Logo_Portal_Doxologia_MMB

Logo_Basilica

Logo_Trinitas_TV

Logo_Radio_Trinitas

Logo_Ziarul_Lumina

Filmul de prezentare al școlii noastre